miercuri, 2 iunie 2010

Taximetristii - spaima si cosmarul soferului de rand

Am o intelegere deosebita in general, pentru oamenii care nu fura, nu dau in cap, ci castiga o paine cinstita. In aceasta categorie, teoretic ar trebui sa intre si taximetristii, care din punctul meu de vedere, sunt o categorie defavorizata: putini dintre ei fac asta din proprie alegere sau vocatie, cei mai multi fac o munca obositoare, plictisitoare, monotona, din nevoia de a pune, cumva o paine pe masa celor dragi.

Dar.... exista un dar. Poate traiul in apropierea cailor putere ii transforma in roboti adrenalinici, fara nici un fel de consideratie pentru ceilalti, acesti ceilalti fiind in speta participantii la trafic "amatori"...

Si asa incepe cosmarul nostru al celorlalti...

Cred ca Romania este unica tara din lume, unde sa ti se taie calea, sa iti fie zgariata masina si apoi sa mai fi si batjocorit de un taximetrist. Mai mult decat atat: tu, umilul sofer "amator" care din principiul iti cunosti atat limitele cat si abilitatile, uneori pur si simplu mergi drept si prudent, stii ca nu iti plac manevrele bruste si nici franele puternice, asa ca incerci sa eviti orice contact potential cu vreun "profesionist " al strazilor, la valoarea caruia oricum nu ai nici o sansa sa te ridici...

Dar... un nou dar... nici asa nu e bine. Fiindca din punctul de vedere al taximetristilor, ceilalti participanti la trafic nu sunt decat niste neaveniti, a caror existenta nu face decat sa le incurce lor, campionilor existenta.

De altfel de ce sa ne miram? intre profesionisti, semnalizarea este inutila, telepatia functionand perfect intre cei "inzestrati", iar tu, un biet amator, care te uiti de doua ori sa vezi daca a semnalat careva in fata ta schimbarea directiei de mers, nu de alta dar sa nu te bagi tu asa, degeaba, intr-o ambuscada.. parca te simti umilit.

Apoi, urmeaza poate un stop, de unde tu, ai plecat cuminte de pe banda pe care si pana atunci te aflasesi, mergeai in linie dreapta, cand deodata, dintr-o parte (unde altminteri cativa metri mai departe incepe un refugiu de tramvai) un mare "maestru" incearca sa iti ia fata, tu te fastacesti, te uiti disperat ca in dreapta nu te poti baga ca deja banda e ocupata, frana brusca nu prea poti sa pui ca e in spatele tau un nevinovat care nu se stie cat de atent e, asa ca incerci, timid sa eviti coliziunea.... Aproape ai reusit, dar oglinda monstrului galben, ti-a harsait deja caroseria pe toata lungimea masinii, in timp ce se facea bucatele...

Esti inconjurat de masini pe toate partile, nu te poti nici macar opri sa vezi cat de harsaita iti e masina si iti continui drumul in coloana de detinut in traficul urban. Incepi sa iti recapeti suflul,dar marele maestru din spatele tau, caruia ai facut imprudenta de a nu ii acorda curtoazia meritata si sa ii faci loc, respectiv sa pui frana riscand sa ti se opreasca careva pe portbagaj, te depaseste in tromba pe linia de tramvai, iti intra in laterala si iti pune frana gata sa iti ia aripa. Apoi urmeaza paroxismul: esti facut albie de porci, ca doar esti analfabet in ale condusului si nu meriti sa imparti cu el spatiu rutier. Iti creste tensiunea, iti ridici geamul, pe care il coborasesi ca se incerci un dialog civilizat, si iti continui drumul. Greseala! nu ai dreptul asta, asa ca esti claxonat, injurat, cale de inca cateva sute de metri, dupa care marele maestru se opreste un stop mai tarziu, si isi noteaza tacticos numarul tau de inmatriculare: o sa iti arate el tie... sa vedem asa o fi? eu, inca astept rezultatul....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu