Ii multumesc prietenei si colegei mele Irina ca m-a convins sa ader la lumea fascinanta a bloggerilor. Suntem o generatie care nu prea mai stie sa isi astearna gandurile pe hartie, si cu greutate utilizeaza un stilou sau alt instrument de scris, asa ca varianta tastarii a parut si pare pentru moment solutia ideala pentru a pastra bucatele din noi care se pierd in vant.
Nu am fost niciodata capabila sa tin un jurnal, asa ca va fi interesant, in special pentru mine sa vad cat de constanta voi putea fi la scris. E o incercare (desi suna mai bine challenge, adica adaptat vietii mele...) si provocare in acelasi timp.
Nu stiu daca aceasta comunicare va suscita interesul cuiva, dar in mare parte pentru mine are un rol curativ, terapeutic, menit sa ma tina intreaga in perioada urmatoare!
Va doresc toate cele bune tuturor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si eu trebuie sa-i multumesc unui bun coleg si prieten, pentru ca datorita lui am inceput sa scriu mai cu spor ... probabil ca asa functioneaza lucrurile de la o varsta :)
RăspundețiȘtergere